Sensibilitatea la gluten – ce este si cum se trateaza?

Afla ce este sensibilitatea la gluten non-celiaca si cum poti descoperi daca si tu te numeri printre cei cu sensibilitate la gluten. Detalii in articolul de mai jos. 

Mult timp, medicii gastroenterologi precum si cercetatorii care au studiat boala celiaca au incercat sa inteleaga rolul pe care il are glutenul in cazul persoanelor care, desi nu au intestinul subtire afectat, totusi prezinta o sensibilitate atunci cand consuma alimente ce contin gluten.

In 2012, cercetatorii din domeniu au inventat termenul de „sensibilitate la gluten non-celiaca” pentru persoanele care prezinta simptome similare cu boala celiaca si spun ca se simt mai bine urmand o dieta fara gluten.

„Aproximativ 6 % din populatie sufera de sensibilitate la gluten non-celiaca, cu o posibila reactie imuna la gluten”

,spune medicul Alessio Fassano, director al Centrului pentru cercetarea bolii celiace de la Spitalul pentru copii MassGeneral din Boston.

Cuprins:

1. Ce este de fapt sensibilitatea la gluten non-celiaca?
2. Ce trebuie sa stim despre sensibilitatea la gluten non-celiaca?
3. Simptomele sensibilitatii la gluten
4. Diagnosticarea sensibilitatii la gluten
5. Tratamentul sensibilitatii la gluten
6. Ce spun cercetatorii despre sensibilitatea la gluten

Ce este de fapt sensibilitatea la gluten non-celiaca?

Sensibilitatea la gluten non-celiaca este o forma de intoleranta la gluten, care nu indeplineste criteriile de diagnostic pentru boala celiaca sau alte afectiuni inrudite, cum ar fi alergia la grau si nu cauzeaza inflamatia sau deteriorarea intestinului subtire.

Persoanele cu sensibilitate la gluten non-celiaca au simptome asemanatoare cu cele ale bolii celiace, dar cu toate acestea testele nu confirma boala celiaca. Specialistii considera ca este important sa se stabileasca daca un pacient are boala celiaca sau sensibilitate la gluten, deoarece diagnosticul are un impact major pe termen lung.

De fapt, cercetatorii au descoperit ca sensibilitatea la gluten poate fi o afectiune tranzitorie, spre deosebire de boala celiaca, care necesita mentinerea unei diete fara gluten pentru tot restul vietii. Recomandarea expertilor pentru tratamentul sensibilitatii la gluten non-celiace este aceea ca dieta fara gluten trebuie urmata timp de 1 pana la 2 ani inainte de retestarea tolerantei la gluten.

Ce trebuie sa stim despre sensibilitatea la gluten non-celiaca?

Sensibilitatea la gluten poate sa apara la orice varsta in cazul persoanelor care au tolerat anterior glutenul.

Glutenul declanseaza un raspuns biologic in cazul tuturor oamenilor, dar nu toata lumea se imbolnaveste atunci cand il mananca. Fara a avea biomarkeri pentru a confirma sensibilitatea la gluten non-celiaca, acesta este considerat un diagnostic de excludere.

Ce este un biomarker? Un biomarker este o substanta masurabila intr-un organism a carui prezenta indica un anumit fenomen, cum ar fi boala.

Singura modalitate de a identifica sensibilitatea la gluten non-celiaca este de a exclude glutenul din alimentatie. Daca se constata imbunatatirea starii de sanatate atunci cand glutenul este eliminat si reaparitia simptomelor la reintroducerea acestuia, atunci diagnosticul se confirma.

 

Poate o persoana sa aiba sensibilitate la gluten, dar in acelasi timp sa nu sufere de boala celiaca? Aceasta ipoteza a starnit o serie de intrebari in randul cercetatorilor, care au incercat sa gaseasca o explicatie sau cateva raspunsuri.

 

Sensibilitatea/intoleranta la gluten nu este bine definita. Aceasta nu genereaza un raspuns autoimun ca in cazul celiachiei si nu exista teste specifice care sa o identifice. Reactiile determinate de sensibilitatea la gluten pot aparea dupa 48 de ore dupa ingestie si pot chiar persista mult timp. In aceasta situatie este recomandata o dieta fara gluten, la fel ca in cazul celiacilor. 

Simptomele sensibilitatii la gluten

Sensibilitatea la gluten se caracterizeaza prin simptome intestinale asemanatoare bolii celiace. Aceasta afectiune este de obicei caracterizata prin simptome gastrointestinale (diaree, disconfort abdominal, durere, balonare si flatulenta) sau simptome extraintestinale (oboseala, dureri de cap, letargie) care apar dupa ingestia de gluten si care dispar dupa ce glutenul este eliminat din dieta. In general, sensibilitatea la gluten declanseaza mai putine tipuri de simptome ne-intestinale decat boala celiaca.

O parte din pacientii care sunt diagnosticati cu sensibilitate la gluten non-celiaca au si o alta afectiune legata de gluten.

Diagnosticarea sensibilitatii la gluten

Nu exista inca teste specifice privind sensibilitatea la gluten, dar aceasta afectiune trebuie luata in considerare atunci cand pacientilor li se imbunatatesc simptomele gastrointestinale precum si alte simptome atunci cand trec pe o dieta fara gluten, dupa ce au fost excluse atat boala celiaca cat si alergia la grau.

Recomandarile in ceea ce priveste diagnosticarea sensibilitatii la gluten sunt de a evalua simptomele unui pacient in timp ce consuma gluten timp de o saptamana, comparativ cu o saptamana, pe dieta fara gluten. Imunitatea innascuta trebuie luata in considerare atat in cazul bolii celiace cat si a sensibilitatii la gluten.

Sensibilitatea la gluten nu este la fel de bine inteleasa ca boala celiaca. Exista studii medicale care sugereaza ca imunitatea adaptiva, care este declansata in boala celiaca, nu este implicata, o ipoteza sustinuta de lipsa semnelor specifice de deteriorare bolii celiace.

Prin imunitate innascuta intelegem toate acele mecanisme de aparare nespecifice care intra in joc imediat sau in cateva ore de aparitia antigenului in organism. Aceste mecanisme includ barierele fizice cum ar fi pielea, substantele chimice din sange si celulele sistemului imunitar care ataca celulele straine din organism. Raspunsul imun innascut este activat de proprietatile chimice ale antigenului.

Acest raspuns imun specific unui antigen se refera la faptul ca antigenul trebuie sa fie prelucrat si recunoscut. Odata ce un antigen a fost recunoscut, sistemul imunitar adaptiv creeaza o armata de celule imune special concepute pentru a ataca acel antigen. Imunitatea adaptiva include, de asemenea, o „memorie” care face ca raspunsurile viitoare impotriva unui antigen specific sa fie mai eficiente.

Potrivit unor estimari, pentru fiecare caz diagnosticat de boala celiaca, exista cel putin 5 cazuri care raman nediagnosticate, majoritatea fiind formele atipice sau „silentioase” fara nici o deteriorare a intestinului.  Aceasta forma tacuta sensibilitatii la gluten nu este nici pe departe inofensiva. Ea este asociata cu o crestere de aproape patru ori a riscului de deces.

Majoritatea gastroenterologilor stiu astazi cum sa monitorizeze boala celiaca. Ei vor testa de obicei anticorpii la gliadina alfa, transglutaminaza-2, gliadina deamidata si endomisium si, daca sunt pozitivi, fac o biopsie pentru a determina daca sunt prezente leziuni tisulare. Cu toate acestea, acum stim ca oamenii pot sa reactioneze si la alte componente ale graului in afara de alfa gliadin, componenta implicata in boala celiaca. Acestea includ glutenina, aglutinina din germeni de grau , gluteomorfina si gliadina deamidata.

Mai mult decat atat, oamenii pot reactiona si la alte tipuri de transglutaminaza de tesut, inclusiv la tipul 3 – gasit in primul rand la nivelul pielii si la tipul 6 – in primul rand in creier.

• Gliadina nativa, deamidata si gluteomorfina sunt compusi produsi in timpul digestiei graului. Glutenina este cea mai mare parte a proteinei din grau, impreuna cu gliadina. Complexul gliadin-transglutaminaza indica faptul ca pacientul se confrunta cu o reactie autoimuna la grau.
• Transglutaminaza-3 este evidentiata in primul rand in piele si intr-o mai mica masura in creier si placenta.
• Transglutaminaza-6 este evidentiata in creier si in sistemul nervos.

Cand un pacient consuma grau sau alte alimente care contin gluten el nu poate simti simptomele digestive clasice asociate cu boala celiaca, deoarece nu produce anticorpi la transglutaminaza-2. In schimb, intoleranta la grau are si manifestari cutanate, cum ar fi eczeme, psoriazis, sau neurologice sau legate de creier, precum depresia si neuropatia periferica.

Daca raman nediagnosticati si continua sa manance gluten pentru restul vietii lor, acesti pacienti isi pun in pericol sanatatea si risca sa dezvolte si alte boli autoimune si alte afectiuni grave.

Tratamentul sensibilitatii la gluten

Dieta fara gluten este singurul tratament atat pentru boala celiaca, cat si pentru sensibilitatea la gluten, dar sensibilitatea la gluten poate fi o afectiune tranzitorie. In consecinta, dieta trebuie urmata de pacienti sensibili la gluten timp de unul pana la doi ani, urmata apoi de testarea tolerantei la gluten. Este de remarcat faptul ca unii pacienti sensibili la gluten au simptome suficiente care ii determina sa urmeze o dieta fara gluten.

Atat in cazul bolii celiace precum si la pacientii cu sensibilitate la gluten se impune monitorizarea acestora de catre un medic specialist gastroenterolog si de un dietetician care sa fie informati despre dieta fara gluten. Cu toate ca aceasta dieta reprezinta o provocare pentru pacienti, totusi tinand cont de daunele pe care le provoaca chiar si cantitatile mici de gluten, aceasta trebuie tinuta cu strictete. Ingerarea unei cantitati mici de gluten poate fi la fel de daunatoare ca si lipsa aderarii la dieta fara gluten.

Un motiv pentru care sensibilitatea la gluten poate fi de fapt o problema mult mai grava decat boala celiaca este acela ca boala celiaca este mult mai usor de diagnosticat decat sensibilitatea la gluten non celiaca.

Ce spun cercetatorii despre sensibilitatea la gluten

Cercetatorii de la National Institutes of Health au studiat 59 de pacienti care nu au fost diagnosticati cu boala celiaca sau alergie la grau, dar care au avut probleme intestinale din cauza faptului ca au consumat alimente care contin gluten. In fiecare zi, timp de o saptamana, cercetatorii au administrat la intamplare pacientilor aprox. 5 grame de gluten, iar unora amidon de orez sub forma de pastile. Dupa numai o saptamana, cei care au luat pastilele cu gluten au raportat o diferenta semnificativa a simptomelor, comparativ cu cei care au luat amidon de orez. Primii au avut simptome precum dureri intestinale, s-au simtit balonati, au avut senzatie de ceata mentala, depresie etc. Pacientii nu au stiut daca au luat pilula cu gluten sau amidonul de orez, dar simptomele lor au spus multe.

Cercetatorii spun ca numarul celor cu sensibilitate la gluten creste dramatic. Se datoreaza acest fapt alimentatiei noastre mult prea bogata in cereale glutenice? Respectarea unui echilibru in alimentatie si o dieta corespunzatoare, poate ajuta pesoanele care sufera de intoleranta la gluten sa elimine simptomele negative si sa se bucure din nou de viata lor. Simptomele ar putea reapare insa daca se renunta la dieta si sunt incluse in alimentatie produse care contin gluten.

Un alt studiu⁽¹⁾, care a fost publicat în 2011 in American Journal of Gastroenterology a fost printre primele studii care au aratat ca glutenul ar putea induce simptome la pacientii non-celiaci. Acesta a fost un studiu bine realizat care a aratat ca sensibilitatea la gluten non-celiaca exista in conditii clinice specifice la 5-20 % dintre  cei care sufera de sindromul de colon iritabil.

Cercetatorii de la Institutul National de Sanatate din SUA au publicat recent un studiu care confirma, de asemenea, aceste constatari. Grupul de studiu a cuprins 59 de participanti care erau suspecti de sensibilitate la gluten non-celiaca. Unora dintre acestia li s-a dat mai putin  de 5 grame de gluten iar altora li s-a dat „placebo” sub forma de pastile timp de o saptamana.

Participantii care au luat pastile cu gluten au raportat o accentuare a simptomelor, comparativ cu cei care au luat pastile placebo, dupa doar o saptamana. Cu toate acestea, acest studiu publicat în 2013, sugereaza ca glutenul singur nu poate fi responsabil pentru toate simptomele.

Din pacate, nu se cunoaste prevalenta sensibilitatii la gluten non-celiace in randul populatiei deoarece multe persoane se autodiagnosticheaza si adopta dieta fara gluten fara sa ceara sfatul medicilor.

Spre deosebire de boala celiaca, sensibilitatea la gluten non-celiaca nu este transmisa genetic. Cauzele aparitiei acestei sensibilitati nu sunt bine intelese si pot fi diferite de la o persoana la alta.

Ce trebuie sa intelegem este ca oamenii de stiinta cauta sa gaseasca raspunsuri si tratamente cat mai bune, dar procesul este de lunga durata. Noi stim, insa, ca simptomele noastre sunt reale, iar eliminarea glutenului din dieta merita tot efortul  pentru ca starea de sanatate se imbunatateste considerabil.

Referinte:

1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21224837