Alopecie (caderea parului) – cauze si asociere cu boala celiaca

Afla tot ce trebuie sa stii despre alopecie (caderea parului) de la cauze si pana la asocierea acesteia cu boala celiaca, totul in randurile de mai jos. >>>

Atunci cand boala celiaca este netratata pentru o perioada lunga de timp, aceasta poate duce la diferite deficite nutritionale si chiar la malnutritie. 

Scaderea absorbtiei de nutrienti, vitamine si minerale poate sa aiba ca si semn, caderea insemnata a parului. Acesta este un simptom suparator, care poate fi semnalul de alarma ce-l determina pe pacient sa apeleze la un control de specialitate. 

Pierderile de nutrienti pe termen lung pot sa duca la diferite probleme de sanatate, printre care se afla si caderea parului. 

Intoleranta si sensibilitatea la gluten impiedica absorbtia proteinelor si a altor elemente necesare pentru a mentine sanatatea si cresterea parului. O sa mentionam cateva dintre elementele esentiale parului:

Vitamine:

• Vitamina C – este esentiala pentru productia de colagen – un element cheie in cresterea parului. Pe langa diminuarea secretiei de colagen, deficitul de vit. C poate sa scada si absorbtia fierului, ducand la anemie. 

• Biotina (Vit. B8) – deficitul acestei vitamine este caracterizat prin caderea parului, exfolierea unghiilor si oboseala. Aproximativ jumatate din vit. B8 este produsa de bacteri la nivelul tractului gastrointestinal, iar atunci cand echilibrul microbiomului este afectat (ex. Boala celiaca) si productia acestei vitamine este scazuta. Studiile arata ca suplimentarea cu biotina, contribuie la refacerea podoabei capilare.

• Vitaminele din complexul B – aceste vitamine sunt implicate in metabolizare si sunt precursori ai unor cofactori enzimatici cu rol in regenerarea foliculilor pilosi.
• Vitamina D – deficitul sau a fost recunoscut in studii ca duce caderea parului.

Minerale:

• Zincul – important in regenerarea celulara si productia de colagen.
• Fierul – deficitul de fier duce in mod frecvent la caderea parului. Anemia, este o problema intalnita frecvent la pacientii cu boala celiaca.
• Cupru – este vital pentru productia keratinei din fibrele de par.
• Seleniu – studiile arata ca deficitul sau poate duce la alopecie.

Boala celiaca este o boala autoimuna, ceea ce insemna ca sistemul imunitar ataca propriul organism. In mod general, bolile autoimune sunt cunoscute ca fiind implicate in caderea parului, chiar si in lipsa malnutritiei.

Un alt lucru important de mentionat, este faptul diagnosticul de boala autoimuna creste susceptibilitatea pacientului de a dezvolta si alte afectiuni de acest tip, ceea ce poate fi o cauza suplimentara de pierdere a parului. 

Alopecia areata – este o afectiune autoimuna care se manifesta prin caderea parului.

Alopecia apare atunci cand sistemul imunitar ataca foliculii de par, cauzand diferite niveluri de pierdere a acestuia. 

Alopecia areata, la fel ca si boala celiaca, nu au un tratament. 

Alopecia areata se dezvolta initial pe anumite suprafete bine delimitate, de dimensiuni mici, cu forma rotunda; dupa care, in mod progresiv, caderea parului incepe sa fie generalizata pe toata supafata scalpului si chiar la nivelul intregului corp. 

Unele studii au aratat o tendinta mai crescuta de aparitie a alopeciei la barbatii de varsta adulta, insa alte lucrari au demonstrat contrariul, indicand faptul ca alopecia poate afecta atat barbatii cat si femeile in egala masura. Varful prevalentei bolii este in mod general intre a doua si a patra decada de viata, insa aceasta poate sa apara si la populatia pediatrica (1).

Alopecia areata tinde sa apara la indivizi cu alte tulburari autoimune, cum ar fi boala Addison, tiroidita autoimuna (tiroidita Hashimoto si boala Graves), gastrita atrofica, lupus eritematos, artrita reumatoida, miastenie gravis si vitiligo. Printre bolile autoimune care afecteaza peretele intestinal, alopecia a fost raportat in asociere cu colita ulcerativa si, mai recent, boala celiaca. 

Asocierea intre alopecie si boala celiaca

Boala celiaca este asociata, in mod frecvent, cu alte boli autoiumune, iar alopecia este una dintre acestea. 

Pentru prima data in anul 1995, asocierea a fost observata in cadrul unor controale clinice la 3 pacienti cu alopecie. Unul dintre acestia a fost diagnosticat cu boala celiaca dupa aparitia simptomelor malabsorbtive, iar cel mai tanar dintre ei a fost un baiat de 14 ani, la care manifestarea de alopecie a fost complet remediata dupa instituirea dietei fara gluten (2).

Un program de screening prospectiv pentru boala celiaca, a inclus in testari 256 de pacienti in regim ambulator, consecutivi cu alopecia areata. Trei dintre acestia au fost complet asimptomatici pentru o boala intestinala, dar au fost diagnosticati pozitiv pentru boala celiaca, conform analizelor din sange, ceea ce a dus la recomandare de efectuare a biopsie intestinale. Analiza histologica a aratat o mucoasa intestinala plana in concordanta cu diagnosticul bolii celiace (2).

Aceste rezultatele arata ca alopecia areata poate constitui in anumite cazuri, singura manifestare clinica a bolii celiace si ca asocierea dintre aceste doua afectiuni este una reala.

Rata estimata de prevalenta a bolii celiace la pacientii cu alopecie a fost stabilita la 1 din 85, prin urmare, celiachia a fost inclus printre bolile autoimune care pot fi asociate cu alopecia (1). 

Cu toate acestea, exista date care arata ca nu exista o asociere mai mare intre boala celiaca si alopeice, fata de alte bolii autoimune, cum ar fi diabetul juvenil, artrita reumatoida juvenila si hipotiroidismul.

Totusi, reviziune citata, recomanda luarea in considereare a bolii celiace pentru pacientii cu alopecie pentru a evita simptomele grave intestinale si extraintestinale dar si pentru diagnosticarea corecta a numeroaselor cazuri subclinice (fara manifestari vizibile) (1). 

In anul 2014 a fost efectuata o cercetare asupra 12 copii cu alopecie areata. Rezultatele studiului arata ca 5 dintre acestia (41,7%) au avut un rezultat pozitiv la analiza din sange a transglutaminazei celulare IgA. La efectuarea biopsiei, toti cei cinci copii, au fost diagnosticati cu boala celiaca (3). 

Potrivit cercetarilor, boala celiaca silentioasa poate fi prezenta in cazul copiilor cu alopecie, iar aceasta ar putea fi singura manifestare clinica a bolii. Cercetatorii sugereaza sa fim prudenti, privind o posibila intoleranta la gluten, in cazul copiilor cu alopecie. 

In timp ce alopecia are o anumita asociere cu boala celiaca in populatia pediatric, aceasta este una dintre manifestarile extra-intestinale mai putin frecvente observate, care apar la aproximativ 1% dintre pacienti (4). 

O serie de studii au evaluat implicarea alopeciei areata la pacientii cu boala celiaca. Ratele de alopecie areata par sa fie distribuite in mod egal intre pacientii celiaci de sex feminin si masculin. Aproximativ 40% dintre acestia au o si tulburare autoimuna concomitenta, iar 70% dintre ei au prezentat simptome gastrointestinale. Toti subiectii analizati, au prezentat determinari serologice pozitive pentru boala celiaca  (tTG IgA sau EMA IgA) si atrofie vilozitara, dupa efectuarea biopsiei duodenale.

Dintre pacientii care au inceput o dieta stricta fara gluten, 26% nu au avut o regenerare a parului minima, 22% au avut o regresie partiala si 52% au avut o redresare completa a parului in decurs de 12–24 luni (majoritatea in primele 2-3 luni). Toti pacientii au avut o normalizare a analizelor serologice privind boala celiaca si a biopsiilor duodenale dupa 24 de luni, indiferent de regenerarea parului. 

In ceea ce priveste raspunsul favorabil la dieta fara gluten si cresterea parului, acesta a fost mai crescut pentru pacientii mai tineri si cu o perioada mai scurta de la aparitia alopeciei si pana la diagnsotic si instituirea tratamentului. Sexul pacientului, lipsa simptomelor gastrointestinale si severitatea atrofiei vilozitare, par sa nu aiba un impact asupra cresterii parului, dupa initierea tratamentului. 

Este totusi important de mentionat, ca nu toate studiile au gasit o corelatie intre boala celiaca si alopecie. De exemplu, un studiu realizat in anul 2016, arata ca boala celiaca nu este mai frecventa la persoanele cu alopecie fata de populatia generala (5). 

Alopecia poate sa aiba multe alte cauze si numerosi factori pot contribui la aparitia ei, astfel este gresit sa presupunem ca boala celiaca, este intr-o relatie directa cu aceasta. 

Este adevarat ca exista anumite evidente care indica o posibila asociere intre cele doua afectiuni, motiv pentru care trebuie sa fim foarte atenti la simptomele pe care le avem si sa discutam cu medicul nostru atunci cand ceva nu este in regula. 

Este necesara o echipa multidisciplinara, formata atat din medici experimentati cat si dieteticieni, pentru a stabili un diagnostic corect si o abordare terapeutica potrivita fiecarui pacient.

Bibliografie:

1. Marzia Caproni,1 Veronica Bonciolini,1 Antonietta D’Errico,1 Emiliano Antiga,1,2 and Paolo Fabbri.Celiac Disease and Dermatologic Manifestations: Many Skin Clue to Unfold Gluten-Sensitive Enteropathy.Volume 2012 |Article ID 952753.
2.  G R Corazza 1, M L Andreani, N Venturo, M Bernardi, A Tosti, G Gasbarrini. Celiac disease and alopecia areata: report of a new association.Gastroenterology. 1995 Oct.
3. Vildan E, Mahya Sultan T, Erdem T. Screening of celiac disease in children with alopecia areata. Indian J Dermatol. 2014 May-Jun; 59(3): 317.
4. Hilary Jericho * and Stefano Guandalini. Extra-Intestinal Manifestation of Celiac Disease in Children. Nutrients 2018, 10(6), 755.
5. Mokhtari F, Panjehpour T, Naeini FF, Hosseini SM, Nilforoushzadeh MA, Marzieh M. The Frequency Distribution of Celiac Autoantibodies in Alopecia Areata. International Journal of Preventive Medicine, 14 Sep 2016, 7:109

Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician