Afla tot ce trebuie sa stii despre obtinerea unui diagnostic daca deja a fost exclus glutenul din alimentatie, din articolul urmator.
Boala celiaca este o afectiune autoimuna cauzata de consumul produselor care contin gluten, un grup de proteine prezente in grau, secara, orz si ovaz (prin contaminare). Cand persoanele cu boala celiaca mananca gluten, o reactie imunitara necorespunzatoare provoaca inflamatie si deteriorarea mucoasei intestinale.
Boala celiaca netratata poate provoca o serie de simptome si probleme de sanatate.
La nivelul intestinului subtire, absorbtia si digestia are loc cu ajutorul unor mici perisori numiti vili, prezenti la suprafata intestinului. In cazul bolii celiace, datorita contactului cu glutenul, acesti vili sunt aplatizati si inflamati, ceea ce impiedica absorbtia si digestia corespunzatoare a nutrientilor.
Tratamentul bolii celiace presupune respectarea dietei stricte fara gluten, pe toata durata vietii. Aceasta dieta duce la vindecarea tesuturilor intestinale afectate si imbunatateste absorbtia de nutrientii, permitandu-le pacientilor sa duca o viata normala.
Cine poate dezvolta boala celiaca?
Oamenii se nasc cu o predispozitie genetica pentru boala celiaca. Cele mai importante gene asociate cu boala celiaca sunt „HLA DQ2” si „HLA DQ8”. Una sau ambele gene sunt prezente la persoanele care dezvolta boala celiaca.
Desigur, alte gene si diversi factori de mediu joaca un rol important in declansarea bolii celiace. Aceasta poate fi declansata in orice stadiu al vietii, din copilarie si pana la batranete.
Diagnostic
Deoarece boala celiaca are implicatii semnificative asupra sanatatii, un diagnostic definitiv este extrem de important.
Unul dintre principalele aspecte atunci cand vorbim de diagnostic, este cel de a nu exclude glutenul din alimentatie inainte de a efectua testarea. Daca la momentul efectuarii analizelor, a fost deja adoptata dieta fara gluten, testarea obisnuita pentru boala celiaca nu mai aduce un rezultat de incredere.
Daca glutenul a fost deja eliminat din dieta si doriti un diagnostic, este posibil sa fie necesar sa respectati o dieta de ”provocare la gluten” care poate fi destul de neplacuta pentru persoanele care au simptome pronuntate sau pentru copii.
Test de sange
Initial medicul dumneavoastra poate solicita una dintre urmatoarele analize de sange:
- Determinarea anticorpilor IgA impotriva TgA (Transglutaminaza tisularA) – considerat cel mai bun test; acesta poate fi utilizat pentru monitorizarea eficientei dietei.
- Anticorpi anti-endomisium (EMA) – relevanta medicala similara.
- Anticorpi anti-gliadina IgG – pentru persoanele cu deficit al IgA.
Desigur, medicul dvs. trebuie sa analizeze si alte cauze care pot da simptomatologia, iar daca rezultatul serologic nu este concludent, medicul poate recomanda o endoscopie gastrica a intestinului subtire cu prelevare de tesut pentru a confima diagnosticul de boala celiaca.
Diagnosticul de boala celiaca poate fi facut prin demonstrarea modificarilor tipice la nivelul intestinului subtire (atrofie vilozitara).
Gastroscopia este o procedura simpla de zi, efectuata sub sedare anestezica usoara, care dureaza aproximativ 10 minute. Biopsiile de tesut sunt examinate la microscop pentru a identifica leziunile intestinale si atrofia vilozitara.
Dupa confirmarea diagnosticului, testele de laborator trebuie refacute in termen de trei pana la sase luni si anual pentru tot restul vietii.
Aceasta monitorizare periodica contribuie la urmatoarele determinari:
- Vindecarea intestinului
- Urmarirea progresului eventualelor deficite nutritionale si a bolilor asociate
- Pentru a monitorizarea imbunatatirea starii generale de sanatate
- Determinarea unor eventuale contaminari cu gluten.
Testele de laborator care pot fi incluse in managementul bolii celiace includ:
- Anticorpi pentru boala celiaca (IgA-tTG)
- Profilul anemiei (hemoglobina, hematocrit, folat, feritina, vitamina B12, folat)
- Profilul vitaminic (tiamina, vitamina B6, 25-hidroxi vitamina D)
- Profil mineral (cupru, zinc)
- Profil lipidic
- Electroliti si profil renal
- Hemoleucograma completa
- Hormon de stimulare tiroidiana (TSH).
Adultii cu boala celiaca trebuie sa faca o analiza a densitatii minerale osoase in primul an dupa diagnostic.
Testele specifice pe care fiecare persoana le primeste, vor varia in functie de situatia fiecaruia si de sfatul medicului care ii urmareste progresul.
Testarea genetica
Testarea genelor (HLA) este un test util in cazuri selectate, in special atunci cand diagnosticul este neclar. Totusi sunt cateva aspecte pe care sa le luam in considerate atunci cand apelam la o testare genetica pentru boala celiaca.
Un test genetic negativ pentru HLA DQ2 si HLA DQ8, exclude in mod eficient un diagnostic de boala celiaca. Cu toate astea, un test genetic pozitiv indica doar sensibilitatea pentru boala celiaca, nu ofera indicatia clara ca o persoana o sa dezvolte boala.
Doar aproximativ 1 din 40 de persoane care poseda HLA DQ2 sau HLA DQ8 va dezvolta afectiunea, astfel incat majoritatea persoanelor care sunt genic pozitive nu vor dezvolta niciodata boala celiaca.
Testul genetic pentru boala celiaca nu poate sa aiba valoare diagnostica si nici puterea de a indica, pe baza lui, o dieta fara gluten.
De asemenea, testarea genetica pentru boala celiaca se dovedeste benefica pentru rudele de gradul 1 ale unei persoane cu diagnostic de boala celiaca, deoarece acest test poate indica riscul dezvoltarii in viitor a bolii celiace.
Totusi, prezenta unor gene modificate corespunzator predispozitiei pentru boala celiaca, nu inseamna automat ca aceasta persoana o sa dezvolte boala, ci in schimb, arata un risc mai crescut si sugereaza o supraveghere medicala mai atenta, in mod periodic.
In mod ideal, dieta fara gluten trebuie sa fie urmata doar atunci cand avem diagnosticul confirmat de biopsia intestinala.
Deoarece testul genetic nu depinde de aportul de gluten, acesta poate fi utilizat atunci cand oamenii au inceput deja o dieta fara gluten. Daca testul genetic este negativ pentru HLA DQ2 si HLA DQ8, atunci boala celiaca poate fi exclusa. Daca testul genetic este pozitiv, atunci o provocare de gluten urmata de biopsia intestinului subtire va fi necesara pentru a confirma boala celiaca.
Dar daca am exclus deja glutenul din alimentatie?
Odata cu recunoasterea bolii celiace la scara larga si facilitarea diagnosticului sau, oamenii au devenit mai constienti de posibilitatea aparitiei acestei afectiuni.
Mass-Media si mediul online a contribuit la raspandirea informatiilor despre aceasta boala declansata de un compus alimentar, ceea ce a contribuit la un diagnostic precoce si a scazut prevalenta efectelor negative date, in trecut, de diagnosticul si initierea tratamentului tardive.
Cu toate acestea, o informatie poate fi raspandita sau inteleasa gresit. In cazul bolii celiace, una dintre erorile informationale, este cea prin care s-a raspandit aceasta frica generalizata de gluten, un grup de proteine, inofensiv pentru populatia generalizata.
Faptul ca un numar tot mai mare de persoane incearca sa excluda glutenul din alimentatie fara sa aiba un motiv intemeiat, impiedica diagnosticul corect al bolii celiace. Una din consecintele negative ale acestui obicei este faptul ca persoanele care nu au diagnostic de boala celiaca s-ar putea sa nu respecte o dieta foarte stricta fara gluten, ceea ce poate sustine un anumit grad de inflamatie intestinala.
Persoanele care s-au confruntat toata viata cu simptome de disconfort intestinal sau stare generala proasta si care citesc informatii despre aceasta dieta si decid sa limiteze glutenul din alimentatia lor, pot intradevar sa experimenteze o ameliorarea a simptomelor.
Un alt scenariu este cel in care o persoana care se confrunta si ea cu o stare de sanatate afectata si decide sa nu apeleze la un consult de specialitate ci sa excluda glutenul din alimentatie, poate sa omita un diagnostic real care ar putea sa imbunatateasca cu adevarat, starea sa de sanatate. In acest caz, pacientul s-ar putea sa nu aiba imbunatatirea la care se astepta, ba chiar mai rau, daca dieta sa este una dezechilibrata, restrictionarea alimentelor care contin gluten ii poate aduce deficite nutritionale care sa ii agraveze si mai mult starea.
In ambele situatii expuse, dupa o perioada de timp in care individul o sa respecte o dieta fara gluten, este posibil sa isi doresc un diagnostic real.
Analizele clasice pentru boala celiaca, nu mai pot fi efectuate pentru ca, rezultatul poate fi unul fals negativ, deoarece corpul nu a mai intrat in contact cu produsul care genereaza reactia imunitara, deci anticorpii nu sunt prezenti, iar la efectuarea biopsiei intestinale, vili intestinali poti intr-o anumita masura vindecati.
Ce ne ramane de facut in aceasta situatie este ”testul de provocare la gluten”.
Acest test se face doar sub supravegherea atenta a unui medic si/sau a unui dietetician experimentat, care pot sa intervina daca simptomele se agraveaza si sa recomande biopsia.
Testul presupune reintroducerea intentionata a glutenului in alimentatie, in mod normal de la 3 pana la 10 g/zi, pentru o perioada de 6-8 saptamani. Aportul recomandat de gluten pentru testul de provocarea a glutenului este de doua felii de paine din grau pe zi, insa acesta este adaptat pentru fiecare persoana, de catre medic.
Acest test de provocare nu este recomandat inainte de varsta de 5 ani sau in perioada pubertara. Nu trebuie urmat sub nici o forma de femei in perioada sarcinii.
Perioada de provocare o sa fie urmata de efectuarea unei endoscopie intestinala superioare, cu prelevare de tesut. In functie de pacient si simptomele acestuia, biopsia intestinala si testarea anticorpilor din sange pot fi recomandate mai devreme sau mai frecvent.
Este important sa mentineti o dieta normala si sa apelati la sfatul medicului dumneavoastra atunci cand aveti suspiciunea unei astfel de afectiuni, pentru a optine un diagnostic corect.
Bibliografie:
- https://www.coeliac.org.au/uploads/65701/ufiles/Brochures/CDBrochureweb.pdf
- https://celiac.org/about-celiac-disease/screening-and-diagnosis/screening/
- https://www.beyondceliac.org/celiac-disease/the-gluten-challenge/
Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician