Afla tot ce trebuie sa stii despre boala Lyme, de la cauze, simptome si pana la tratament si legatura cu boala celiaca, totul in articolul urmator.
Ce este boala Lyme
Boala Lyme cunoscuta si ca borelioza, este o boala infectioasa cauzata de patru specii bacteriene principale. Borrelia burgdorferi si Borrelia mayonii provoaca boala Lyme preponderent in Statele Unite, in timp ce Borrelia afzelii si Borrelia garinii sunt cauzele principale in Europa si Asia.
Aceste bacterii sunt transmise oamenilor prin muscatura de capusa infectata, din genul Ixodes.
Boala Lyme este cea mai frecventa boala raspandita de capusele din emisfera nordica. Se estimeaza ca ea afecteaza 300.000 de persoane pe an in Statele Unite si 65.000 de persoane pe an in Europa (1). Infectiile sunt cele mai frecvente primavara si la inceputul verii.
Este important sa stim ca doar o parte dintre muscaturile de capuse chiar pot duce la aparitia bolii Lyme, iar cu cat este mai mic timpul in care insecta este atasata de piele, cu atat scade riscul de infectare (pana la 36-48 de ore).
Simptome
Semne si simptome precoce
- Aparitia la locul muscaturii de capusa, a unei umflaturi de dimensiuni mici si culoare rosie, asemanatoare unei intepaturi de tantar. Acest prim semn este o reactie normala chiar si dupa eliminarea capusei si nu indica boala Lyme (2).
Semne si simptome ce pot sa apara in termen de o luna dupa ce a avut loc infectia
- Eczema – la aproximativ 3 pana la 30 de zile de la momentul muscaturii poate sa apara o zona rosie in expansiune, circulara, formand un aspect ca de ochi. Eruptia (eritem migrator) se extinde lent in timp si poate sa ajunga pana la 30 de centimetri. De obicei, nu da mancarime si nu este dureroasa, dar poate da senzatia de cald la atingere.
- Eritemul migrator este un semn caracteristic bolii Lyme si poate sa apara in mai multe locuri pe corp. Cu toate acestea, nu toate persoanele cu boala Lyme dezvolta eruptii cutanate.
- Alte simptome – febra, frisoanele, oboseala, durere generalizata a corpului, durerile de cap, rigiditatea gatului si inflamarea (umflarea) ganglionii limfatici.
Semnele si simptomele ulterioare
Daca nu se intervine cu tratamentul specific, pot sa apara noi semne si simptome ale infectiei in urmatoarele saptamani si luni. Acestea includ:
- Eritem migrans – eruptia poate sa apara si pe alte zone ale corpului.
- Dureri articulare – perioade de durere severa a articulatiilor si umflaturi in special la nivelul genunchilor, insa durerea poate fi extinsa si in alte zone.
- Probleme neurologice – saptamani, luni sau chiar ani dupa infectie, se poate dezvolta o inflamatia a membranelor din jurul creierului (meningita), paralizie temporara a unei parti a fetei (paralizia lui Bell), amorteala sau slabiciune la nivelul membrelor si afectarea miscarilor musculare.
Semne si simptome mai putin comune:
- Probleme cardiace, cum ar fi bataile neregulate ale inimii
- Inflamatia la nivelul ochilor
- Inflamatie hepatica (hepatita)
- Oboseala severa.
Boala Lyme netratata, poate duce la raspandirea infectiei in alte parti ale corpului. In timp de cateva luni pana la ani dupa infectie, cauzand artrita si probleme ale sistemului nervos. Este important ca pacientul sa se adreseze medicul, chiar daca semnele si simptomele dispar – absenta acestora nu inseamna ca boala a disparut.
Cauze
Exista cateva sute de diferite tipuri de capuse, ele sunt niste insecte parazite, care se ataseaza in fiecare perioada a vietii lor pe alte vietuitoare pentru a supravietuii. Astfel, ele sunt purtatoare de bacterii, virusuri si alti agenti patogeni care pot provoca boli atat la oameni, cat si la animale.
Boala Lyme este cauzata de bacteria Borrelia burgdorferi si este transmisa la oameni prin muscatura capuslor infectate.
Bacteriile intra in pielea prin muscatura si isi croiesc drum in fluxul sanguin. In majoritatea cazurilor, pentru a transimte boala, capusa trebuie sa fie atasata sub piele pentru 36 pana la 48 de ore.
Factori de risc pentru boala Lyme:
- Petrecerea timpului in zonele impadurite sau ierboase.
- Piele expusa atunci cand mergeti in drumetii sau aer liber, capusele se pot atasa pe suprafetele de piele care nu sunt acoperite de haine, de ex glezne si brate.
- Amanarea indepartarii capuselor sau indepartarea incorecta. Daca eliminarea capuselor se face dupa metode populare, exista riscul ca acestea sa nu fie eliminate in totalitate sau sa elibereze bacteriile sub piele.
Diagnostic
Multe dintre semnele si simptomele bolii Lyme sunt adesea intalnite in alte afectiuni, astfel incat diagnosticul poate fi dificil.
Daca eruptiile cutanate nu sunt prezente, medicul poate face o analiza a istoricul medical si a posibilului risc de intrare in contact cu o astfel de insecta in ultimele lunii, de ex. drumetii, mers cu cortul sau la iarba verde. Alaturi de anamneza, medicul poate efectua un examen fizic pentru a determina un posibil loc de intrare.
Testele de laborator pentru identificarea anticorpilor impotriva bacteriilor pot ajuta la confirmarea sau excluderea diagnosticului:
- ELISA – testul utilizat cel mai des pentru detectarea bolii Lyme. ELISA detecteaza anticorpi impotriva B. burgdorferi.
- Testul Western blot. – daca testul ELISA este pozitiv, acest este testul care este de obicei realizat pentru a confirma diagnosticul.
Tratament
Boala Lyme este tratata prin administrarea unor antibiotice. In general recuperarea este cu atat mai rapida si completa cu cat tratamentul este initiat mai repede.
- Antibiotice orale – tratamentul standard in stadiul incipient. Antibioticele utilizate frecvent pentru tratamentul oral includ doxiciclina, amoxicilina sau cefuroxim.
- Antibiotic intravenos – persoanele cu anumite forme neurologice sau cardiace pot necesita tratament intravenos cu antibiotice, cum ar fi ceftriaxona sau penicilina.
Desi terapia cu antibiotice rezolva simptomele clinice in majoritatea cazurilor, o parte din pacienti vor dezvolta o inflamatie articulara persistenta care nu raspunde la tratamentul cu antibiotice. Se considera ca artrita Lyme rezistenta la antibiotic este rezultatul autoimunitatii induse de infectia cu Borrelia.
Aceasta afectiune raspunde adesea la agenti imunomodulatori sau antiinflamatori.
Intr-un procent mic de cazuri, simptome precum oboseala (oboseala) si durerile musculare pot dura mai mult de 6 luni. Acesta este cunoscut sub numele „Sindromul bolii Lyme post-tratament” (PTLDS), desi este adesea se face referire la el ca si „boala Lyme cronica” (3).
Legatura intre boala celiaca si boala Lyme
Cercetatorii suspecteaza ca anumiti factori de mediu, inclusiv agentii infectiosi, pot juca un rol in ceea ce priveste raspandirea bolii celiace.
Potentialul de contributie a infectiei cu Borrelia la aparitia ulterioara a bolii celiace sau a sensibilitatii la gluten a atras recent atentia, fiind adus in discutie de specialisti in ultimii ani.
Cercetatorii din SUA si Suedia care studiaza variatia regionala a frecventei bolii celiace au demonstrat o oarecare asemanare ca si distributie geografica cu aparitia bolii Lyme, cauzata de Borrelia burgdorferi.
In ciuda modelului similar de distributie geografica si a prezumtiei mediatizate privind o potentiala legatura intre boala celiaca si borelioza Lyme, nu existau studii pentru a evalua o astfel de asociere.
Astfel ca, o echipa de cercetatori a unui institut din Suedia, au realizat o lucrare recenta in care au fost analizate date ale pacientilor cu boala celiaca confirmata prin biopsie intestinala si cu o posibila infectare cu borrelia (4).
In urma trialurile de excludere, au fost luate in studiu 15 769 de persoane cu boala celiaca si 78,331 de controale potrivite acestora, luand in calcul aspecte ca si: sexul, varsta, orasul, anul. Punctele forte ale acestui studiu sunt, proiectarea sa la nivel national bazata pe populatie si puterea statistica ridicata. Prevalenta bolii celiace in Suedia este printre cele mai mari din lume.
Echipa a descoperit ca douazeci si cinci de pacienti cu boala celiaca au avut un diagnostic prealabil pentru boala Lyme (0,16%), in timp ce 79 au avut un diagnostic ulterior al bolii Lyme (0,5%).
Acest lucru a aratat o asociere modesta intre boala Lyme si aparitia bolii celiace. Cu toate acestea, a fost determinata o prevalenta similara a infectiei Lyme, inainte si dupa diagnosticul de boala celiaca. Mai mult, ambele asocieri au avut cea mai mare frecventa in primul an dupa diagnostic
Ca atare, asocierea modesta observata intre boala celiaca si boala Lyme poate fi datorata unei prejudecati de supraveghere, determinata de posibilitatea ca medicii sa investigheze mai atent un pacient care prezinta infectie cu Borrelia pentru markeri ai bolii celiace (si invers).
Avand in vedere ca exista o anumita suprapunere intre simptomele sistemice ale bolii Lyme si celiachie, in mod rezonabil se poate ridica presupunerea ca o astfel de prejudecata de supraveghere ar fi crescut probabilitatea diagnosticului bolii celiace in acest studiu.
Prin urmare, desi este sugerata o analiza in detaliu a asocierii dintre aceste boli, alte componente, cum ar fi factorii genetici si de mediu intre boala celiaca si boala Lyme pot fi potentiali contribuitori suplimentari.
Echipa de cercetare afirma ca presupusa asociere intre boala Lyme si boala celiaca, atat inainte cat si dupa diagnosticul bolii celiace, este probabil determinata de o prejudecata de supraveghere, cel putin in mod partial.
Aceste date arata ca pacientii cu infectia Borrelia nu se confrunta cu un risc substantial mai mare pentru dezvoltarea bolii celiace.
Bibliografie:
- Berger, Stephen (2014). Lyme disease: Global Status 2014 Edition. GIDEON Informatics Inc. p. 7. ISBN 9781498803434. Archived from the original on 8 September 2017.
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lyme-disease/
- https://www.cdc.gov/lyme/
- BMC Med. 2017; 15: 169. doi: 10.1186/s12916-017-0926-1. PMCID: PMC5599869
Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician