Afla tot ce trebuie sa stii despre nefropatia IgA (boala lui Berger), de la cauze, diagnostic si pana la tratament si legatura cu boala celiaca, totul in articolul urmator.
Ce este Nefropatia IgA
Nefropatia IgA, cunoscuta si sub numele de boala Berger, este o boala renala care apare atunci cand un anticorp numit imunoglobulina A (IgA) se acumuleaza in rinichi. Acest lucru are ca rezultat o inflamatie locala care, in timp, poate impiedica capacitatea rinichilor de a filtra deseurile din sange (1).
Nefropatia IgA progreseaza lent de-a lungul anilor, dar evolutia bolii variaza la fiecare persoana, uneori ducand la remisie completa in anumite cazuri, iar in altele poate evolua la insuficienta renala.
O revizuire sistematica a studiilor bazate pe biopsie care acopera mai multe tari sugereaza o incidenta a Nefropatiei IgA, in populatia generala de cel putin 2,5 la 100.000 de persoane (2).
Nefropatia IgA este cea mai frecventa glomerulonefrita la nivel mondial; cu toate acestea, boala Berger agresiva se afla pe lista NORD a bolilor rare.
Nu exista un remediu pentru aceasta afectiune, insa medicamente pot sa incetineasca evolutia. Mentinerea tensiunii arteriale sub control si reducerea nivelului de colesterol incetinesc, de asemenea, boala.
Simptome
Nefropatia IgA de obicei nu provoaca simptome in stadiile incipiente, astfel incat boala poate trece neobservata timp de ani sau decenii.
Semnele si simptomele nefropatiei IgA includ:
- Urina de culoare mai inchisa (cauzata de prezenta celulelor rosii de sange in urina);
- Episoade repetate de urina colorata si chiar sangerare vizibila, de obicei in timpul sau dupa o infectie sau uneori dupa exercitii fizice intense.
- Infiltrarea proteinelor in urina (proteinurie).
- Durere pe una sau ambele parti ale spatelui sub coaste.
- Umflare (edem) mainilor si a picioarelor.
- Tensiune arteriala crescuta.
Cauze
Sistemul renal se ocupa de filtrarea si excretia din organism a diferitelor deseuri, exces de apa si alte substante. Sangele filtrat urmeaza sa fie reintroducs in fluxul sanguin, in timp ce materialul rezidual va trece in vezica, de unde va fi eliminat din organism prin urina.
Imunoglobulina A (IgA) este un anticorp care joaca un rol cheie in sistemul imunitar – aceasta participa la atacul impotriva agentilor patogeni invadatori si combaterea infectiilor. Dar in nefropatia IgA, acest anticorp formeaza colectii la nivelul glomerulilor (unitatea de filtrare a rinichilului), provocand inflamatie (glomerulonefrita) si afectand treptat capacitatea lor de filtrare.
Cercetarile inca nu au determinat exact cauza depunerile de IgA in rinichi, dar asocierea urmatorilor factor ar putea fi implicata:
- Genele – Nefropatia IgA este mai frecventa in unele familii si in anumite grupuri etnice.
- Boli hepatice – Acestea includ infectiile- hepatita B, C si ciroza.
- Boala celiaca – consumul de gluten pentru persoanele cu aceasta predispozitie.
- Infectii – Acestea includ HIV si unele infectii bacteriene.
Diagnostic
Uneori boala poate fi suspectata, atunci cand testele de rutina releva proteine si celule rosii (eritrocite) in urina, care pot fi vazute doar la microscop (hematurie microscopica).
Teste pot ajuta la identificarea bolii de rinichi:
- Analize de urina – sangele sau proteinele urinare, un posibil prim semn al nefropatie IgA.
- Analize de sange – un test de sange ar putea arata niveluri crescute ale produsului rezidual creatinina.
- Biopsie renala – aceasta procedura reprezinta singura modalitate prin care medicul poate confirma diagnosticul de nefropatie IgA.
Tratament
O serie de medicamente pot sa contribuie la incetinirea progresiei bolii si pot ajuta la gestionarea simptomelor. Insa, acestea depind extrem de mult de fiecare pacient si prezentarea nefropatiei.
Unele dintre medicamente, pe care medicul dvs. ar putea sa le recomande sunt:
- Medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale – inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau blocantii receptorilor de angiotensina (ARB).
- Imunosupresante – corticosteroizi
- Terapia cu statine – daca colesterolul este crescut.
- Diuretice.
Nefropatia IgA si boala celiaca
Boala celiaca poate fi asociata cu alte afectiuni autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, tiroidita si hepatita autoimune, sindromul Sjögren si nefropatia IgA.
Atat boala celiaca si nefropatia IgA sunt boli autoimune care sunt mediate IgA si au multiple aspecte clinice, fiziopatologice, genetice si imunologice, similare.
Fiziopatologic, in boala celiaca transglutaminaza enzimatica (tTg) este antigenul auto. Prin modificarea post-translationala a peptidei gliadinei absorbite, dezaminare sau reticulare, acele peptide devin imunogene / toxice, ducand la influxul mucoasei si deteriorarea sa.
Mai multe dintre manifestarile extraintestinale ale bolii celiace implica sistemul renal.
Urolitiaza si calculii renali, ascita nefrogena, riscul crescut de boala renala in stadiul final si glomerulonefrita membranoproliferativa de tip 1 au fost asociate in studii cu boala celica (3).
Persoanele cu boala celiaca au un risc de 3 ori mai crescut pentru nefropatia IgA (4), dar si un risc crescut de boala renala in stadiu final.
Literatura stiintifica prezinta studii de caz care indica corelatia celor doua patologii, cel mai recent fiind publicat in anul 2019. Aceste cazuri prezinta boala celiaca cu manifestari atipice, diagnosticata prin teste de sange si biopsie intestinala, asociata cu sindrom nefrotic IgA.
In acest studiu de caz realizat recent, rezultatele arata ca introducerea unei diete fara gluten si a Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (tratament anti-hipertensiv) a dus la remisiunea completa a nefropatiei si la ameliorarea tulburarilor clinice si de laborator ale bolii celiace.
Conform acestor rezultate cercetatorii au concluzionat, ca poate exista un grup mic de pacienti cu nefropatie IgA care coexista bolii celiace si la care o dieta fara gluten pare a fi tratamentul de alegere pentru rezolvarea bolilor renale (5).
Kieryluk si colab. (6) au efectuat un studiu de asociere la nivelul intregului genom (GWAS) al nefropatiei IgA; pe langa alte 9 asocieri raportate anterior, au mai fost identificate sase semnale noi.
Cele mai multe dintre ele au fost asociate fie cu riscul de boala inflamatorie intestinala, fie cu mentinerea barierei epiteliale intestinale, activarea productiei de IgA a mucoasei si apararea impotriva agentilor patogeni intracelulari. Aceste descoperiri ar putea explica susceptibilitatea genetica a unor indivizi cu boala celiaca de a dezvolta nefropatie IgA.
Pe de alta parte, un studiu serologic realizat de Moeller si colab. Nu a demonstrat un rol semnificativ al bolii celiace in dezvoltarea nefropatiei IgA. De asemenea, un studiu epidemiologi amplu realizat in Suedia a demonstrat tot o corelatie limitata, de doar 0,026% intre cele doua patologi (7).
O revizune publicata in jurnalul Clinical Cell Immunol, arata din studiile pe animale de laborator umanizate, la care a fost indusa intoleranta la gluten, o acumularea a depozitelor de IgA in rinichi.
Iar dieta fara gluten la acesti soareci a dus scaderea masiva a depunerilor de IgA1 in rinichi asociata cu diminuarea inflamatiei si a hematuriei. De asemenea, numarul de celule B care produc IgA a fost scazut odata cu dieta.
Luate impreuna, aceste rezultate au indicat faptul ca, glutenul prin inducerea inflamatiei gastro-intestinal si a raspunsurilor imune sistemice poate favoriza dezvoltarea nefropatiei IgA la soareci (8).
Concluziile acestei reviziuni sunt ca exista dovezi in crestere care arata un rol crucial al intestinului in productia aberanta de IgA1 in nefropatia IgA.
In ceea ce priveste studiile clinice, exista prezentari de caz in literatura care arata o asociere clara intre boala celiaca si nefropatia IgA, alaturi de imbunatatirea manifestarilor odata cu dieta fara gluten. Cu toate acestea, rezultatele pe grupuri mari sunt neconcludente.
Datorita multiplelor aspecte comune intre nefropatia IgA si boala celiaca, glutenul si alte componente alimentare ar trebui explorate in continuare pentru a evalua noile strategii terapeutice pentru acesti pacienti.
In concluzie, aproximativ 2-3% dintre pacientii cu boala celiaca au si nefropatie IgA, cu toate acestea nu dispunem de lucrari ample care sa indice o posibila relatie de cauzalitate intre cele doua. Sunt necesare lucrari bine structurate pentru a putea face recomandari uzuale de screening pentru boala celiaca la pacientii cu nefropatie.
Dovezi in crestere arata un rol crucial al dezechilibrelor intestinale in nefropaita IgA. Motiv pentru care atat glutenul cat si alte componente ar trebui sa fie investigate mai intens pentru a dezvolta noi strategii terapeutice pentru acesti pacienti.
Bibliografie:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/iga-nephropathy/symptoms-causes/syc-20352268
- McGrogan A, Franssen CF, de Vries CS: The incidence of primary glomerulonephritis worldwide: A systematic review of the literature. Nephrol Dial Transplant 26: 414–430, 2011
- https://www.longdom.org/open-access/gluten-transglutaminase-celiac-disease-and-iga-nephropathy-2155-9899-1000499.pdf
- Welender A, Sundelin B, Fored M, et al. Increased risk of IgA Nephropathy among individuals with celiac disease. J Clin Gastroenterol. 2013;47:678–683.
- Ireneusz Habura, et al. IgA nephropathy associated with coeliac disease. Cent Eur J Immunol. 2019; 44(1): 106–108.
- Kiryluk K, Li Y, Scolari F, et al. Discovery of new risk loci for IgA nephropathy implicates genes involved in immunity against intestinal pathogens. Nat Genet. 2014;46:1187–1196.
- Welander A, Sundelin B, Fored M, Ludvigsson JF. Increased risk of IgA nephropathy among individuals with celiac disease. J Clin Gastroenterol. 2013;47:678–683.
- Lerner A, Berthelot L, Jeremias P, Matthias T, Abbad L, et al. (2017) Gluten, Transglutaminase, Celiac Disease and IgA Nephropathy . J Clin Cell Immunol 8: 499. doi:10.4172/2155-9899.1000499
Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician