Seria de povesti de viata, fara gluten, continua cu povestea Lacramioarei despre procesul de diagnosticare a intolerantei la gluten. Scopul acestor povesti despre depistarea bolii celiace este de a va arata cu ce simptome si greutati se confrunta celiacii in demersul lor de diagnosticare. In cazul in care prezentati simptome similare, aceste articole ar trebui sa va ridice un semn de intrebare si sa va indrume sa va faceti analizele pentru depistarea celiachiei cat mai rapid! Astfel, puteti trece mai usor prin acest proces.
Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii de informare, va rugam sa cititi acest articol.
P.S. Va invit sa va alaturati grupului Celiaci.ro, aici.
Un articol scris de Lacramioara.
Ma numesc Lacramioara, am 41 de ani si sunt casatorita si mama a 2 copii. Pana la varsta de 8 luni, m-am dezvoltat ca orice copil sanatos fara niciun fel de probleme, insa atunci cand o matusa ,,grijulie’’ mi-a dat sa beau putina bere pentru ca ,,asa trebuie sa se invete fata cu de toate”, imediat au inceput problemele. Au urmat simptome cumplite, scaune diareice cu sange, episoade interminabile de voma, nopti si zile nedormite, internare la spitalul din Deva fara niciun rezultat, nicio imbunatatire a starii mele.
Dupa aproximativ doua saptamani, timp in care eu ma simteam din ce in ce mai rau, am fost transferata la un spital din Timisoara, unde mi s-a pus diagnosticul de dizenterie. Cert este ca la un an si jumatate ajunsesem la o greutate de 6 kilograme, greutatea normala a unui copil la acea varsta fiind de 12-13 kg.
Toata copilaria mea am fost un copil slab, mofturos la mancare si aveam aproape tot timpul o senzatie de rau. In liceu incepusem sa ma simt tot mai rau (faceam si hemoragii severe la ciclu) si am ajuns la spital cu o hemoglobina de 4,6, o sideremie foarte scazuta, transaminazele la ficat foarte marite si desigur cu deficit de vitamine si minerale.
La ecograf ficatul arata de parca eu consumasem alcool toata viata si picioarele imi erau atat de umflate incat au fost nevoiti cei de la spital sa-mi taie pantalonii. Mi s-au administat transfuzii de sange, perfuzii cu tot felul de vitamine si un tratament pentru care nu aveam voie sa mananc sarat.
Am fost trimisa la un medic infectionist unde au urmat tot felul de analize si investigatii apoi tratamente care au durat in jur de 3 ani fara nici un diagnostic concret. Eu ma simtem tot mai rau. La un control medical mi s-a spus: ,,Pai tu ai ceva dar eu nu stiu ce si daca esti de accord as vrea sa te trimit la Cluj”.
Dupa cateva zile eram internata la Medicala 2 pe sectia Interne, iar dupa doua saptamani de analize si tot felul de investigatii facute in acea clinica si in altele(multe pe cheltuiala mea), tot nu aveam nici un diagnostic si nici o imbunatatire a starii mele de sanatate. Nu mai aveam scaune diareice insa erau foarte urat mirositoare, nimic din ce mancam nu imi cadea bine si eram mereu balonata. Aveam dureri de cap, de oase, o oboseala crunta care ma facea in fiecare dimineata sa ma gandesc ca nu mai am energie pentru inca o zi.
Dupa 3 luni de la externare m-am reinternat la Cluj, in aceeasi clinica, cu un medic caruia tin sa-i multumesc pe aceasta cale. Acesta a decis sa-mi faca endoscopie gastrointestinala cu recoltarea biopsiei din duoden. Dupa 3 saptamani a venit rezultatul – Boala celiaca.
Medicul mi-a spus :,,De azi inainte nu mai mancati nici macar o bucatica de paine, nimic din ce contine faina de grau si alte cereale cu gluten’’. Am primit o lista cu alimente permise si alimente interzise. Am discutat cu medical despre problema mea din copilarie cu dizenteria si mi-a spus ca exista posibilitatea ca atunci sa se fi declansat boala celiaca insa aveam sa aflu peste cativa ani ca tatal meu suferea si el de aceasta boala.
Am inceput sa tin regim cu toate ca imi era foarte greu pentru ca nu gaseam mare lucru in magazine (se intampla prin anii 2002-2003) si produsele fara gluten erau si sunt foarte scumpe.
In 2005 am ramas insarcinata cu a doua fetita, simteam nevoia sa mananc mai mult si in perioada cat am alaptat pot sa spun ca nu am mai tinut regim strict ,,ca doar ce se poate intampla?’’ am gandit eu.
La 10 luni de la nasterea fetitei mele au inceput din nou problemele: anemie feripriva, ficatul praf, o durere crunta la genunchiul drept (demineralizarea oaselor). Am ajuns din nou la spital si in urma unei radiodrafii a genunchiului am fost trimisa la Arad pt o examinare DEXA (osteodensitometrie) unde am primit diagnosticul de osteoporoza.
Dupa alti 3 ani de luat calciu (degeaba) masuratorile erau tot mai proaste de la an la an. Vazand ca nu este nici o imbunatatire mi-am facut o programare la un medic reumatolog in aceeasi clinica din Arad pt a cere si o alta parere. Cand mi-a vazut medicul reumatolog din Arad valorile de osteoporoza (si cele din anii precedenti), m-a intrebat daca am fost la un medic endocrinolog. Problema mea a fost ca am facut o demineralizare osoasa si osteomalacie pe fondul bolii celiace.
Dupa investigatiile facute la endo am fost diagnosticata cu hiperparatiroidism pt care am suferit doua interventii chirurgicale in anii 2011 respectiv 2014.
Dupa ce am vazut si am simtit pe pielea mea ca nu este de joaca cu regimul fara gluten, il tin chiar daca nu este usor (financiar) si pot spune ca totul a intrat pe un fagas normal.
Am in jur de 14 ani de cand sunt diagnosticata cu boala celiaca si pot sa spun ca mi-a intrat in sange cititul etichetelor si a retetelor fara gluten. Prefer sa-mi cumpar faina fara gluten si sa-mi prepar singura painea si alte produse.
Mentionez ca tatal meu a murit la varsta de 70 de ani de cancer gastrointestinal, cu perforatie de intestn subtire operat de doua ori in decurs de 10 zile. I s-a recoltat o biopsie din duoden si rezultatul ne-a aratat ca avea si el boala celiaca. Nu a mai apucat sa tina nici macar o zi regim fara gluten, dar toata viata a mancat cat de cat sanatos pt ca nimic nu-i facea bine. Dupa ce a primit diagnosticul de boala celiaca a mai trait in jur de doua luni, timp in care nu mai manca aproape nimic.
Deci, in concluzie, daca sunteti diagnosticati cu aceasta boala sa constientizati ca nu este de joaca cu regimul! Trebuie sa il tineti intocmai pentru a nu avea probleme de sanatate!
Comentarii 5
Adevarat, eu am trait exact povestea aceasta mai putin osteoporoza, dar probleme am si pot confirma ca nu este de glumit cu boala celiaca.Sanatate multa!
Lacramioara,
Esti o femeie de admirat si iti doresc tot binele din lume!
E cruda viata cateodata, unii beau si fumeaza si alte cele si nu au absolut nimic pe cand cei ce incearca sa fie cat mai sanatosi se lovesc de asemenea greutati! Tot ce pot sa iti urez e sa fi puternica in continuare indiferent de greutatile vietii!
Fiecare avem pe cineva acolo sus care are grija de noi intr-un fel sau altul ( pe al meu il cheama Toto).
Eu am primit diagnosticul la vârsta de 37 de ani în Germania pt că mă simțeam tot mai rău, slăbire, eram permanent bolnavă și colicile nu mă lăsau nici să dorm. La 4 ani am fost internată 6 săptămâni în spital la infecțioase cu dizenterie. Până la 14 ani am avut mereu diaree și aveam atunci 35 kg. Eram în toate clasele cea mai mică. Și mie îmi erau mărite valorile la ficat cu ani înainte de diagnosticul de boală celiacă. Am mai avut anemie, lipsa de calciu și magneziu pe care le tratam în fiecare an, dar acum de când țin regim strict fără gluten, nu mai am nimic. Am făcut recent analize și am doar ceva lipsa de zinc.
Ma numesc Stefania si vreau sa spun ca mi am facut multe analize de sange in care mineralele unele sant mari si altele mai mici colesterol mai mare triglucerudele mai mari limfocite mari si glanda tiroida secreta hirmoni mai multi decat normal medicul de familie nu a luat nici o masura nici un tratament dar eu in cintunuare ma bakonez am dureri de genunchi si toata partea dreapta se umfla adica pe partea dreapta ma ystura stomacu se umfla picioru si dureri in spate plus dureri de cap cu batai de tample.
Aceeași problema si eu…Toată viata am fost anemica mica de statura cu burtica si cu diferite dermatite …acum am 30 de ani sindrom de malabsorbție,boala celiaca de când eram mica..Nu am ținut regim strict deoarece mama nu înțelegea ca nu am voie gluten și ea îmi aducea pâine prăjită la spital cand eram mai mica crezand ca e fără gluten ăsta. Pana pe la 14 ani când după diferite tratamente injectabile ca pe cale orala nu se vedea nici un rezultat altfel, cu predinson dieta fără sare etc și multe internari in spital ecografii,endoscopii,teste de transpirație și multe altele parcă eram cobaiul lor….Pana mi au pus un rezultat boala celiaca tratament toată viața fără gluten. La vârsta de 14 ani mi a spus dl dr.în fata direct ca dacă mai continui sa mănânc paine eu nu prind majoratul adică vârstă de 18 ani.de atunci țin regim strict fără pâine făinoase etc…acum am 1 fetiță de 5 ani jumătate, insarcinata cu al doilea și cu iminenta de avort …stiu ca e de la celiachie dar mergem înainte cu Dumnezeu….În continuare sunt cu stări de oboseala răcesc f des tot timpul sunt răcită cu dermatita pe picioare nu îmi trece cu nimic….As vrea sa știu cu ce treceți peste aceste episoade ce vitamine mai luați ..Și multa sanatate