Afla tot ce trebuie sa stii despre boala celiaca rezistenta la terapia dietetica, numita si boala celiaca non-respondiva din articolul urmator >>>
Pentru multe persoane care se confrunta cu simptome ale bolii celiace calatoria pana la diagnostic este una lunga si anevoioasa, iar o data acesta pus poate reprezenta o ingrijorare pentru persoana in cauza avand in vedere ca aceasta afectiune este una cronica insa in acelasi timp diagnosticul este si o oarecare usurare stiind ca acesta este finalul unei lungi perioade de cautari fara rezultat.
Cuprins:
Pacientul odata diagnosticat corect, vrea sa cunoasca afectiunea cat mai bine, sa o accepte dar mai ales sa faca tot ce-i sta in putere pentru a-i remedia efectele. Astfel, adopta si respecta intr-un totul regimul igeno-dietetic indicat de specialist, observand treptat cum starea si calitatea vietii se schimba in bine.
Boala celiaca non-respondiva
Cu toate acestea in cazul unor pacienti s-ar putea ca dieta ca si terapie singulara sa nu duca la rezultatele dorite. In acest moment prevalenta bolii celiace este de 1% din intreaga populatie a globului, fiind constant in crestere; din pacate 30% dintre acesti pacienti nu raspund favorabil dietei (1).
Aceasta forma de boala celiaca este descrisa ca si boala celiaca non-respondiva, acest raspuns al organismului nu este neaparat legat de boala celiaca, desi in majoritatea cazurilor poate fi reprezentata de contaminarea neintentionata cu gluten.
Studiile recente sustin ca procentul persoanelor cu boala celiaca non-respondiva este mai mare fata de rezultatele precedente, acesta ducand la pana la 50% incluzand persoane ale caror simptomatologie nu persista, insa mucoasa intestinala este in stare de atrofiere. Boala celiaca non-respondiva este comuna atat la copii cat si la adulti.
Cauze
Printre cauzele posibile ale unui raspuns scazut la terapia dietetica se afla:
- diagnosticarea gresita
- ingestia din surse necunoscuta de gluten
- intoleranta la lactoza
- colita microscopica
- suprapunere bacteriana
- alte intolerante alimentare (soia, drojdie, fructoza)
- alte cauze cu predispozitie mai rara sunt: jejunita ulcerative, enteropatie autoimuna, limfom cu celule T asociat cu enteropatie.
Aproximativ 5% dintre pacienti cu intoleranta la gluten dezvolta rezistenta la dieta fara gluten, acestia pot sa aiba un raspuns bun la excluderea glutenului din dieta si dupa o perioada sa se acesta sa se degradeze sau de tip primar, cu un raspuns precar inca de la initierea dietei (2).
Boala celiaca refractara este definita ca si simptome malabsorbative persistente sau recurente si atrofie vilozitara in ciuda respectari unei diete stricte fara gluten pentru cel putin 6-12 luni si in absenta unei alte cauze.
Predispozitia este in randul persoanelor peste 30 de ani si cu cea mai mare pondere la persoanele trecute de 50 de ani.
Cele mai intalnite manifestari ale bolii celiace refractare sunt diareea, durerile abdominale si scaderea drastica in greutate involuntar. La acesti pacienti se inregistreaza multiple deficite vitamine care duc la anemie, balonare, faticabilitate si indispozitie;
Tipuri
Diagnosticul este bazat pe factori serologici pozitivi alaturi de biopsia duodenala care demonstreaza atrofia vililor si cresterea limfocitelor intraepiteliale. Boala celiaca refractara se divide in categori bazate pe clonalitatea receptorilor de celule T.
Tipul 1 are limfocitele intra-epiteliale nemodificate, in timp ce tipul 2 detine populatii de clone anormale; aceasta clasificare este importanta atat pentru ghidarea tratamentului dar are si valoare de pronostica. Tipul doi are un prognostic destul de rezervat, anumite lucrari sustin ca mortalitatea in decurs de cinci ani la acesti pacienti este de 55%; in cazul tipului 1 acest pronostic se situeaza la 7% (3).
Aceasta patologie necesita o atentie deosebita si un diagnosticare potrivit realizat cat mai precoce. Acesti pacienti pot avea complicatii grave, inregistandu-se jejunita ulcerativa sau chiar malignitate cum ar fi linfom cu celule T asociat cu enteropatie (EATL), acesta este un tip de linfom non-Hodgkin este intalnit rar in populatia generala dar extrem de agresiv (multipilicare rapida). Adenocarcinomul de intestin subtire este, de asemenea, intalnit la persoanele cu boala celiaca rezistenta necontrolata (4).
Linfom cu celule T asociat cu enteropatie poate aparea la 60-80% dintre pacientii cu boala celiaca refractara de tip 2 in decurs de 5 ani, acesta este intalnit si la persoanele cu tip 1 insa cu cu o frecventa mai scazuta (4).
Tratament
Tratamentul bolii celiace non-respondive implica o echipa multidisciplinara experimentata. Literatura de specialitate sustine utilizarea cu succes a tratamentului cu prednison in combinatie cu azatioprina pentru boala celiaca de tip 2; insa nu este prestabilit ca si tratament pentru acest tip. Tratamentul steroidic asociat cu cel imunosupresiv induce remisa si regenerarea mucosala in cazul pacientilor cu boala celiaca de tip 1 (2).
Terapia dietetica este esentiala la fiecare dintre aceste tipuri, tratamentul medicamentos este intotdeauna asociat unei diete stricte de excludere a glutenului. Dieteticianul dumneavoastra trebuie sa se adreseze recuperarii in greutate si tratamentului eventualei malnutriti; in unele cazuri fiind necesara alimentarea parenterala atunci cand se inregistreaza multiple deficite nutritionale, malnutritie severa, hipoproteinemie si/sau steatoree.
Este necesara stabilirea nivelului de hidratare corespunzatoare si remedierea deficitelor nutritionale; in functie de tabloul clinic, in cele mai multe cazuri este necesara suplimentarea cu fier, acid folic si vitamina B12, insa uneori aceasta include si corectia anumitor elemente precum zinc si cupru. Unele cazuri necesita abordarea unei diete elementale.
Diferenta intre cele doua tipuri de rezistenta la dieta fara gluten nu este usor de facut si necesita un specialist cu experienta. Diagnosticul diferential este esential in aceasta situatie doarece literatura sustine ca pana la 90% dintre pacientii care nu raspund la dieta fara gluten obiceiurile lor alimentare contin preparate contaminate cu gluten sau care prezinta urme (3).
Daca va aflati in aceasta situatie, trebuie sa acordati o atentia asupra comportamentului dumneavoastra alimentar. Se recomanda procurarea alimentelor din surse cat mai sigure si in forma cat mai integrala; limitarea si chiar evitarea preparatelor comerciale care implica un procedeu intens de prelucrare.
De asemenea, este necesara acordarea unui interes crescut asupra etichetelor pentru fiecare produs, se opteaza doar pentru preparate comerciale cu certificare fara gluten (gluten-free). Se prefera achizitionarea alimentelor in forme cat mai naturale si proaspete dupa care gatirea lor in propria bucatarie respectand toate normele igeno-dietetice.
Bibliografie:
- https://celiacdiseasecenter.columbia.edu/celiac-disease/epidemiology/
- Rubio-Tapia A, Murray JA. Classification and management of refractory coeliac disease. Gut. 2010;59(4):547–557. doi:10.1136/gut.2009.195131
- Nasr I, Nasr I, Beyers C, Chang F, Donnelly S, Ciclitira PJ. Recognising and Managing Refractory Coeliac Disease: A Tertiary Centre Experience. Nutrients. 2015;7(12):9896–9907. Published 2015 Dec 1. doi:10.3390/nu7125506
- Malamut G, Afchain P, Verkarre V, Lecomte T, Amiot A, Damotte D, Bouhnik Y, Colombel JF, Delchier JC, Allez M, Cosnes J, Lavergne-Slove A, Meresse B, Trinquart L, Macintyre E, Radford-Weiss I, Hermine O, Brousse N, Cerf-Bensussan N, Cellier C. Presentation and long-term follow-up of refractory celiac disease: comparison of type I with type II. Gastroenterology. 2009;136:81–90.
Lorena Crișan – Nutriționist Dietetician