Cum am fost diagnosticata cu boala celiaca dupa 4 ani de analize

Seria de povesti de viata, fara gluten, continua cu povestea Dianei despre procesul de diagnosticare a intolerantei la gluten. Scopul acestor povesti despre depistarea bolii celiace este de a va arata cu ce simptome si greutati se confrunta celiacii in demersul lor de diagnosticare. In cazul in care prezentati simptome similare, aceste articole ar trebui sa va ridice un semn de intrebare si sa va indrume sa va faceti analizele pentru depistarea celiachiei cat mai rapid! Astfel, puteti trece mai usor prin acest proces.

Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii de informare, va rugam sa cititi acest articol.

P.S. Va invit sa va alaturati grupului Celiaci.ro, aici. 

Un articol scris de Diana.

Ma consider o persoana intr-adevar norocoasa. Comparativ cu alte povesti ce au in centru intoleranta la gluten, povestea mea cu acest ”inamic” prezent peste tot a inceput abia cu 4 ani in urma. Pana la 18 ani am fost, cel putin aparent, perfect sanatoasa. Ma pregateam pentru o admitere grea, la medicina si… coincidenta sau nu, in acea perioada au aparut primele simptome.

Initial, ceva ce am ignorat, dar care a fost diagnosticat un an mai tarziu drept urticarie dermatografica. Medicul alergolog nu avea o explicatie clara in legatura cu cauza de aparitie a acestei boli sau momentul in care va disparea, singurul lucru pe care il puteam face pentru momentele in care nu suportam ca nicio haina sa se atinga de pielea mea, era sa iau antihistaminice.

Povestea continua cu aparitia simptomelor digestive. Dureri abdominale, senzatia constanta de greata si ”rau” dupa fiecare masa, indiferent cat mi-as fi schimbat dieta. Consulturi la medici internisti, gastroscopii fara a decela ceva patologic si fraza de sfarsit pe care si eu incepusem sa o cred ”Nu ai nimic, esti doar stresata, ia suplimente cu vitamine si relaxeaza-te”.

Medicul meu de familie imi recomandase chiar si vizita la psihiatru, adevarul fiind ca multi medici, chiar si in prezent considera aceasta boala ca inexistenta, un fel de ”daca nu ai nimic, cauti neaparat ceva”.

Perioada de negare a durat din noiembrie 2015 pana in februarie, cand un chirurg renumit din oras mi-a propus apendicectomia, fiind convins ca apendicele e epicentru tuturor tulburarilor mele digestive. Si cum multi dintre medicii din Romania, din pacate trateaza pacientul ca pe un numar de pat dintr-un salon, am fost tratata cu totala indiferenta.

Mi s-a administrat un medicament antiemetic – Metoclopramid, in doza suficient de mare cat sa-mi produca o contractura totala a muschilor si sa-mi aduca ”privilegiul” de a sta cateva zile in sectia de tarepie intensiva a spitalului.

Proaspat externata si cu o greutate de 38 de kilograme, viata mea nu a mai fost niciodata la fel. Toate simptomele s-au agravat a scurt timp, dar trebuia sa ma focusez pe admiterea ce urma in cateva luni. Dupa admiterea reusita am incercat sa urmez sfaturile medicilor de a ma relaxa, dar simptomele erau prezente in continuare.

Am luat pentru o perioada destul de lunga (ceea ce nu recomand) inhibitori de pompa de protoni, de tipul Omeprazol, singurele medicamente care simteam ca-mi linistesc putin si pentru cateva ore stomacul.

Urmatorii 3 ani am ignorat toate starile de rau care erau acum un cumul de ameteli, parestezii, alternanta intre constipatie si diaree, afte bucale, dureri abdominale la care se adauga urticaria dermatografica.

Nici prin gand nu-mi trecea sa ma informez in legatura cu celiachia, avand in vedere ca pana si la cursuri ni se spunea ca aceasta boala duce la tulburari grave, paralizii, auzind si ipoteza ca simptomele apar inca de la diversificare. Avand in vedre ca pentru noi, studentii la medicina e o obisnuinta sa prezentam simptome din orice boala nou invatata, chiar celiachia nu era una dintre cele care sa-mi ridice semne de intrebare.

In ianuarie 2019, consider ca am atins apogeul tuturor simptomelor, ceea ce s-a soldat cu niste crize hipertensive, cu valori ale tensiunii arteriale de 160/85 ceea ce, la un pacient tanar ar trebui sa duca la cautarea unor explicatii. Din nou m-am lovit de aceeasi superficialitate, inamicul era tot stresul de la facultate si nimeni nu-si indrepta atentia asupra altor cauze, asa cum suntem mereu sfatuiti sa o facem ca viitori medici.

Am decis ca ar fi momentul sa incep sa- mi analizez mai bine reactiile corpului la anumite alimente si astfel am descoperit pentru inceput o oarecare intoleranta la lactoza. Stiind ca majoritatea adultilor prezinta aceasta intoleranta datorita deficitului de lactaza care sa digere lactoza si sa-i impiedice fermentarea, nu am dus cautarile mai departe.

Astfel am inceput sa am o dieta fara lactoza, pe care, insa, nu o urmam cu strictete. Am inceput sa fac sport si lucrurile au luat o oarecare intorsatura inspre bine in viata mea, cel putin pentru moment.

Aveam sa aflu spre sfarsitul verii anului 2019 ca lactoza nu era intr-adevar responsabila de simptomatologia mea. Insidios, simptomele digestive insotite de transpiratii nocturne, dureri musculare si articulare si-au refacut aparitia (aveam sa pun toate simptomele cap la cap cateva luni mai tarziu, dupa ridicarea suspiciunii de celiachie, asa ca pe moment nu le dadusem prea mare importanta, gasind mereu explicatii pentu ele).

In 27 septembrie 2019 a inceput episodul de diaree cronica. Timp de o luna si jumatate, am suspectat impreuna cu noul meu medic de familie, un doctor foarte dedicat pacientilor mai multe cauze: bacteriene, virale, pentru care am luat medicatie si am facut o serie de analize de laborator, toate negative; disbioza pentru care am urmat un tratament cu probiotice; chiar si boala Crohn pentru care era necesara o colonoscopie (detaliul care m-a dus la gastroenterolog).

Povestindu-i doamnei doctor gastroenterolog simptomele mele, aceasta a fost prima dupa atatia ani in care incepusem sa cred ca starile mele sunt ceva cu care trebuie sa convietuiesc, care a ridicat destul de ferm suspiciunea de boala celiaca. Analizele de sange facute recent relevau valori foarte scazute de calciu, magneziu, fier pentru care luam suplimente, dar pentru care nimeni nu a cautat o cauza.

Pana in acea zi, 22 noiembrie 2019. Ziua care mi-a schimbat viata!

Cateva zile mai tarziu, rezultatele analizelor confirmau diagnosticul, cu niste valori foarte crescute ale anticorpilor anti-transglutaminaza. Citind despre aceasta boala am realizat o lista cu simptomele pe care le bifasem si a caror cauza era glutenul, pe care o sa o redau in randurile de mai jos pentru aceia care le experimenteaza si care ar trebui sa ridice un semn de intrebare mult mai repede decat am facut-o eu.

Simptomele prezentate de mine au fost: senzatie de greata si/sau voma, reflux gastroesofagian, reflux biliar, dureri abdominale, balonare, diaree aternand mai intai cu constipatie, afte bucale, scadere in greutate, anemie, valori scazute ale mineralelor – calciu, magneziu, parestezii care ma trezeau din somn, ameteli, lipsa echilibrului, dureri musculare, dureri articulare, lipsa energiei, anxietate, episoade depresive minore tranzitorii, apnee in somn, crize hipertensive, cadere excesiva a parului, sprancenelor, urticaria dermatografica.

In prezent urmez o dieta fara gluten si fara lactoza de aproximativ 5 luni si majoritatea simptomelor mele au disparut sau sunt amliorate. A fost o cursa lunga, dar in sfarsit am castigat-o!