Dovada a sensibilitatii la gluten non-celiace

Pana de curand, intoleranta la gluten a fost considerata a fi cauza care in mod sigur duce la afectarea intestinului subtire adica la boala celiaca. In ultimii ani, mai multe studii au dovedit ca intoleranta la gluten poate afecta, de asemenea, si persoanele la care nu apare ca o forma de manifestare boala celiaca, adica, cu alte cuvinte, exista persoane cu manifestari digestive dar la care intestinul subtire nu prezinta semnele bolii celiace.

Noul sindrom a fost numit sensibilitate la gluten non-celiaca. Acesta noua afectiune a fost inclusa in noua lista a tulburarilor legate de gluten, lista publicata in anul 2012 la Munchen. Cercetatorii cred ca sensibilitatea la gluten non celiaca este cel mai frecvent sindrom de intoleranta la gluten. Aceasta opinie se bazeaza pe aspectele epidemiologice, fiziopatologice, prezentarea clinica, precum si  pe tratamentul si metodele actuale de identificare a pacientilor care sufera boala celiaca, alergie la gluten si sensibilitate la gluten non-celiaca. Astfel, un grup de 16 experti, au considerat ca este necesar ca aceasta noua manifestare sa se deosebeasca de boala celiaca.

Primele rapoarte despre aceasta noua manifestare a intolerantei la gluten dateaza de acum 30 de ani. Exista numeroase studii , care demonstreaza ca exista un grup de pacienti ale caror simptome au disparut odata cu eliminarea glutenului din dieta. Aceste persoane nu sunt afectate nici de boala celiaca si nici de alergia la grau. Primele rapoarte de caz de sensibilitate la gluten non-celiaca la copii au fost descrise in 2012.

Cum poate fi indentificata sensibilitatea la gluten?

Sensibilitatea la gluten non-celiaca poate fi diagnosticata la acei pacienti cu intoleranta la gluten, care nu dezvolta anticorpi la gluten specifici atat bolii celiace cat si alergiei la gluten si care nu sufera de leziuni la nivelul mucoasei duodenale, ceea ce este, de asemenea, o caracteristica a bolii celiace, dar la care dieta fara gluten induce o  o regresie a simptomelor.

Prevalenta globala a sensibilitatii la gluten non-celiace in randul populatiei generale este  inca necunoscuta. O explicatie ar fi faptul ca multe persoane se autodiagnosticheaza si adopta o dieta fara gluten fara supravegherea unui specialist. Aceasta afectiune se pare ca este mai frecventa la femei si la tineri. Unii specialisti considera ca incidenta sensibilitatii la gluten non-celiace pare sa fie mai mare decat a bolii celiace sau a alergiei la grau ajungand pana la 6% din populatie.

Intervalul de timp de la ingestia glutenului si pana la aparitia simptomelor este de obicei scurt, de la cateva ore la cateva zile. Simptomele sensibilitatii la gluten non-celiace sunt simptome de obicei diagnosticate ca fiind sindromul intestinului iritabi. Pacientul sufera de balonare, dureri abdominale si miscari intestinale neregulate.

Studii clinice recente au deschis o perspectiva noua in etiologia acestor simptome si se sugereaza ca multi dintre pacientii cunoscuti cu un diagnostic anterior de intestin iritabil prezinta, de fapt, o intoleranta la ceva ce mananca.

Confirmarea diagnosticului de sensibilitate la gluten non-celiaca are doi pasi:

1. Evaluarea raspunsului clinic la dieta fara gluten.
2. Masurarea efectului reintroducerii glutenului dupa o perioada de tratament cu dieta fara gluten.

O evaluare completa si exacta a pacientului (etapa 1 și 2) poate fi realizata numai daca la initierea acesteia pacientul este pe un regim alimentar normal, cu conținut de gluten. Din pacate, multi dintre acesti pacienti sunt deja pe dieta fara gluten cand consulta un specialist pentru prima oara.

In concluzie diagnosticul de  sensibilitate la gluten non-celiaca este dificil de pus.

Dupa confirmarea diagnosticului pacientii trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare si sa consume alimente cu un continut minim de gluten. Cerealele, cum ar fi orezul, porumbul, hrisca si meiul si leguminoasele, cum ar fi quinoa, amarantul si soia sunt recomandate ca inlocuitori pentru produsele care contin gluten.

Alimente ca pestele,  ouale, fructele si legumele ar trebui sa fie integrate in dieta lor pentru a asigura necesarul nutritional zilnic. Spre deosebire de pacientii cu boala celiaca, pacientii cu sensibilitate la gluten non-celiaca nu trebuie sa se teama de contaminare cu gluten din cauza urmelor de gluten introduse accidental in alimente.

Cu toate acestea, trebuie mentionat faptul ca nivelul de toleranta variaza de la o persoana la alta. Dieta fara gluten va duce la disparitia completa a simptomelor la majoritatea pacientilor cu aceasta afectiune. Deoarece nu exista indicii care sa ne arate daca sensibilitatea la gluten este o conditie permanenta sau tranzitorie, reintroducerea alimentelor care contin gluten poate  fi recomandata dupa 1-2 ani. O abordare corecta poate fi  introducerea progresiva a unor unor cantitati mici de gluten.

Referinte:

Diagnosis of Non-Celiac Gluten Sensitivity (NCGS): The Salerno Experts’ Criteria – Carlo Catassi, Luca Elli, Bruno Bonaz Gerd Bouma, Antonio Carroccio, Gemma Castillejo, Christophe Cellier,Fernanda Cristofori, s.a.

Sursa foto: pexels.com